Romanul Roşu şi negru, mai intitulat şi Cronica anului 1830, are în centrul său un personaj care încearcă să parvină. Fiu de ţăran, dotat cu inteligenţă şi cu voinţă puternică, Julien Sorel face eforturi de a se afirma pe măsura calităţilor sale, de a dobândi o poziţie socială superioară, făcând să i se uite originea umilă.
   Julien Sorel este un tânăr care deoarece nu se născuse mai devreme pentru a îmbrăca uniforma roşie de soldat în slujba lui Napoleon, fu nevoit să îmbrace sutana neagră de preot. Pentru aceasta a început să studieze Biblia şi limba latină. Datorită cunoştinţelor sale de latină este solicitat de primarul din Verriéres pentru a deveni preceptorul copiilor săi. Tânărul Sorel îi cucereşte pe toţi, în special pe soţia primarului, doamna de Ręnal. În scurt timp între cei doi apare o relţie dominată la început de orgoliul lui Julien. Deoarece domnul de Ręnal primeşte o anonimă, Sorel este nevoit să plece la seminar şi astfel să o părăsească pe femeia pe care a început să o iubească.
   Acolo Julien se loveşte de ipocrizie, dar reuşeşte să şi-l facă pe părintele Pirard prieten, cu ajutorul căruia supravieţuieşte până la demisionarea acestuia. Înainte de a pleca la oraş Julien trece prin Verriéres pentru a o vedea încă o dată pe cea mai bună şi mai blândă femeie cunoscută de el şi pentru a-şi lua rămas bun.
   La Paris, în familia domnului La Mole, Julien este respectat şi chiar îndrăgit pentru cunoştinţele şi inteligenţa sa. Domnişoara de La Mole îl provoacă după care îl respinge, fapt ce stârneşte mânia tânărului Sorel. El va încerca să-i rănească orgoliul făcând-o să se îndrăgostească de el. Cu răbdare Julien va reuşi acest lucru şi tânăra Matilde va începe să-l iubească şi să vadă în el idealul ei. Pentru a apăra această dragoste o ţinea ascunsă de tatăl său până când îşi dă seama că este însărcinată. Atunci îşi vesteşte tatăl printr-o scrisoare şi pentru un timp pleacă de acasă. Tatăl, contrariat, realizează în cele din urmă că nu va reuşi să distrugă relaţia celor doi şi astfel în loc să o omoare, el creează condiţii prielnice pentru ca ea să se realizeze. Îi dă avere, un titlu şi un nume lui Julien. Când totul pare a se sfârşi cu bine domnul de La Mole primeşte o scrisoare de la doamna de Ręnal, în care este dezvăluită relaţia din trecut a tânărului. Julien într-un acces de furie încearcă să o omoare pe ce care, influenţată de un preot, a vrut să-l distrugă. După încercarea nereuşită el este condamnat, dar îşi dă seama că singura fiinţă pe care a iubit-o a fost doamna de Ręnal, care încă îl iubeşte şi îl iartă. Cu toate acestea Julien este executat şi la scurt timp moare şi femeia iubită de el.
   Matilde îngroapă cu mâinile sale capul destrunchiat al iubitului ei.